Poezie

cutremur

posted by Cătălin Leontie 13 septembrie 2017 0 comments

în ziua în care am găsit răspunsul
în lumea mea s-a provocat cutremur
s-a dărâmat aproape tot
dar pulsul mă replică
priveşte-mă cum tremur

cădeau bucăţi din tot ce era omul
precum o ploaie într-o zi de vară
mă dezbrăcam precum în toamnă pomul
şi n-am ştiut deloc că o să doară

tu-mi spui că e normal dar ce-i normalul
când simţi că au scris alţii pentru tine
şi-acum îmi trebuie rescris jurnalul
cu mina de creion ascunsă-n mine

şi totul mi se pare o durere
şi viaţa mi se pare ruptă-n două
şi simt cum viitorul ce m-aşteaptă cere
un om nou pentru o lume nouă

mi-e frică şi mă simt prea plin de vină
şi oglinda-mi scoate la iveală tristul
acelaşi om cu titlul de ruină
la care n-ar veni nicicând turistul

tresar de când prezenta ţi-am simţit-o
şi simt cum îmi pansezi cu palma pieptul
îţi mulţumesc că ai văzut iubito
în spatele ruinii mele
templul

Te invit să citești și

Leave a Comment