Poezie

jocul inocent

posted by Cătălin Leontie 23 octombrie 2017 0 comments
jocul inocent

copii eram în jocul inocent
ce vreau ce vrei nu am ştiut vreodată
şi desenam cu creta pe ciment
tu un băiat
alături eu o fată

ai încercat să joci leapşa cu mine
cum joacă fulgerul cu norii gri
fără să ştii că sunt pierdut în tine
fugeai fugeam de nişte bieţi copii

priveai spre noi cu ură şi cu milă
când „dragoste”-a picat la jocul mima
şi-n toată inocența de copilă
credeai c-am să dispar apoi cu prima

ţi-am spus că eşti nebună şi-am plecat
în iarna cea maturizării mele
şi m-am întors la tine degerat
copil
cerşind căldură de la piele

Te invit să citești și

Leave a Comment