fbpx

Lasă că nu pățesc nimic! – au spus-o mulți și mulți au pățit-o

Înainte să citești articolul, te provoc să te gândești de câte ori ai auzit expresia asta de la cineva drag.

Acum, gândește-te de câte ori le-ai spus celor dragi să nu îşi facă griji.

Bun…

În final, te rog să te gândeşti de câte ori expresia a avut rezultatul aşteptat. De câte ori integritatea fizică ori psihică a persoanei care a spus „Lasă că nu păţesc nimic!” a fost neatinsă?

M-am gândit să scriu câteva rânduri despre această temă după ce o persoană dragă mie, în contextul pandemiei COVID-19, a decis să iasă din casă, fără a avea o urgenţă sau a fi necesară deplasarea. După ce i-am spus că nu trebuia să iasă din casă, ținând cont de faptul că este încadrată în categoria cu risc, mi-a spus „„Lasă că nu păţesc nimic!”.

Am scris aceste rânduri ca un răcnet către cei care aleg să se expună la riscuri. Inutil, prostesc, copilăresc, cu ideea, bine implantată în cap, că nu vor păţi nimic.

Trăim vremuri tulburi și purtăm un război cu un inamic invizibil, iar unitatea şi responsabilitatea sunt singurele arme pe care le avem în momentul acesta.

Fiind unitari şi responsabili le putem oferi timp medicilor, specialiştilor în sănătate şi tuturor celor implicaţi direct în găsirea unui vaccin pentru COVID-19 – aceşti eroi angrenaţi în lupta contracronometru în care suntem cu toţii angrenaţi. Da, şi eu şi tu suntem o parte importantă în această luptă!

Nu trebuie decât să stăm în casă şi să evităm, pe cât posibil, deplasările. Expunându-ne, riscăm nu doar să contractăm COVID-19, ci să îl transmitem către alte persoane, persoane aflate în categoria de risc sau chiar celor dragi nouă.

Pentru că atunci când acţionăm ghidaţi de „Lasă că nu pățesc nimic!” nu este vorba doar despre noi, ci şi despre ceilalţi.

„Lasă că nu păţesc nimic!” au spus și:

  • Conducătorul auto care a depăşit viteza legală şi a provocat un accident cu victime;
  • Montaniardul care a ales să parcurgă un culoar de avalanşă şi a sfârşit îngropat sub câteva tone de zăpadă;
  • Soţul care a improvizat o „reparaţie” la instalaţia electrică şi a fost electrocutat mortal;
  • Bunicuța care a traversat printr-un loc nepermis și a fost lovită de un camion;
  • Tânărul care s-a aventurat în largul mării, pe vreme nefavorabilă, şi a fost înghiţit de valurile puternice.

În final vreau să adaug la această listă inspirată din realitate şi pe

  • Cel care a contractat COVID-19 şi l-a transmis mai departe. Acest „spreader tăcut” fără de care nu am fi avut acum pacienţi şi spitale în carantină ori familii îndoliate.

Atunci când te expui virusului COVID-19, îi expui și pe cei din jurul tău!
EGOISTULE!

Pentru că am vrut să înţeleg de ce se expun oamenii la riscuri, atunci când nu e cazul, am rugat-o pe bună mea prietenă, Psiholog Alina Popescu, de la Psychology Hub, să îmi spună câteva cuvinte despre acest fenomen, tot mai prezent în situaţia de criză prin care trecem.

„Când sunt confruntaţi cu un pericol pe care nu îl pot stăpâni, într-o situaţie în care au un grad foarte limitat de control, oamenii reacţionează activând mecanismele de protecţie de care dispun, cele exersate şi testate în experienţele pe care le-au trăit, pentru a a face faţă suprasolicitării curente. Adesea, oamenii folosesc fie negarea (nu mi se întâmplă), minimizarea (nu e aşa grav, e o simplă gripă), evitarea (nu mi se va întâmpla mie, eu nu voi păţi nimic, un soi de gândire magică a copilului), bagatelizarea (nu-i mare lucru, se exagerează), fie victimizarea, catastrofizarea sau chiar agresivitatea (asupra celorlalţi). E important să fim conştienţi de reacţiile noastre, menite, într-adevăr să ne protejeze. Să selectăm reacţii adaptative, în concordanţă cu realitatea a ceea ce trăim în prezent, să punem puţină pauză înainte de a reacţiona automat şi să reconsiderăm situaţia.”Psiholog Alina Popescu

Haideți să fim responsabili și să contribuim la acțiunile de prevenție referitoare la COVID-19.

Haideți să stăm în casă în perioada următoare, să nu ne expunem și să nu îi expunem pe ceilalți.

Haideți să ne protejăm părinții și frații, copiii, prietenii, vecinii, unchii și bunicii.

Haideți să ne protejăm pe noi și cei de lângă noi. Pentru că și ochii lor vor plânge, dacă vom pierde această luptă.

Tempora mutantur et nos mutamur in illis

te invit să citești