fbpx

Să nu îţi lacrime vreo pleoapă

Să nu îţi lacrime vreo pleoapă!
Da! Plec! Tu plângi şi mă petreci,
Să nu te-aud scoţând vreo şoaptă,
Acum cuvintele-ţi sunt reci.

Regret că n-am crezut în tine,
Şi am crezut doar în destin,
Mă doare sângele din mine
Ce se preschimbă în venin.

Din om, neom, devin reptilă,
Şi scuza nu-şi mai are rost,
Rămân cu viaţa mea umilă,
În colb să caut adăpost.

Voi rătăci târându-mi trupul,
Pierdute puncte cardinale,
La sud ţi-e pasul, nord ţi-e chipul,
Şi pretutindeni urme goale.

Iubito, tu să stai cuminte,
O nouă viaţă te aşteaptă,
Mai am o simplă rugăminte:
Să nu îţi lacrime vreo pleoapă!

te invit să citești