sunt doar o carte deschisă
din care oamenii rup foi
să-şi facă coifuri de hârtie
atunci când norii pică ploi

unii mă transformă-n bărcuţe
şi se doresc navigatori
apoi se plimbă pe străduţe
pictate imprecis de nori

unii se cred aviatori
şi mă transpun în avion
apoi se pierd de tot în zbor
în drumul către orion

unii mă rup în bucăţele
flămânzi la gura unei sobe reci
şi-aprind un foc păgân cu ele
și mii de alte biblioteci

unii aleg să mă citească
cu sufletul căzut în bernă
preschimbă trupul meu în iască

şi-apoi cu-o dragoste eternă
aprind lumina lor internă