te văd de parcă ar fi prima oară
și-mi simt stomacul de parcă-i întors pe dos
îmi culc privirea în pământ
gândul îmi zboară
te-aş saluta dar fără de folos

te văd de parcă ar fi prima oară
dar nu e prima
totuşi tu eşti cine
eşti cea ce mi-a lăsat versul să moară
să mă ucizi e tot ce ştii mai bine

îmi simt stomacul de parcă-i întors pe dos
şi simt cum fluturii îmi devorează trupul
mi-e rana prea adâncă dincolo de os
şi sângerez şi lăcrimez şi hâd mi-e chipul

îmi culc privirea în pământ gândul îmi zboară
voi fi jumate-n cer și restul în pământ
nu vreau decât să pleci să nu te doară
când amintirile mi le-am făcut mormânt

te-aş saluta dar fără de folos
căci trupu-ți pe retină se strecoară
tu pleci eu îmi ridic chipul de jos
şi te privesc de parc-ar fi ultima oară