eu nu am cum să te mai uit vreodată
te văd în umbre rătăcită pe alei
în chip de înger și în corp de fată
te văd și în parfumul florilor de tei
eram actori în filmul vieții noastre
un oarecare și o eroină
și scena asta plină de dezastre
mi-aș fi dorit să nu aibă cortină
aș vrea la pieptul tău să hibernez
asemeni unui urs pe-un pat de iarnă
iar când la noul anotimp visez
ninsoarea vrajei tale să se-aștearnă
eu nu știu cum arăți dar mă gândesc
că ești captivă-n cele șapte arte
că ești de dincolo de tot ce-i omenesc
și prea departe
da
ești prea departe
iubita mea
eu am plecat în munți
pe calea unui monstru literar
când vii la pieptul meu cu pași mărunți
adu te rog și ultimul pătrar
e cea mai frumoasă perioadă a anului
și iar mă mint că-mi este bine
familiile își cată haine de crăciun
eu caut să dau jos dorul de tine
ochii mei te văd atât de frumoasă
femeie parcă născută din zei
clipesc și mă-ntorc iar la tine acasă
unde te admir în miresme de tei
sunt vinovat că mă gândesc la tine
de-aici din temnița zidită-n amintiri
și lipsa ta transformă totul în ruine
precum nemaislujinde mănăstiri
orologiul din cer învelit într-o noapte
mă invită să fug într-o nouă poveste
eu mă duc iar iubito și am să-ți dau de veste
când te văd în această nescrisă carte