mamă
mă doare astăzi tot ce sunt
mă doare toată carnea de pe mine
și haina ce-ai țesut-o din trecutul crunt
mi-e tot mai strânsă mamă
nu mi-e bine
atâta vară e în tine
și-atâtea luni sunt între noi
în tine-s serile senine
în mine-s zilele cu ploi
abia ce ai plecat în drumul tău
şi chiar dacă eşti la un pas de mine
o frică ce m-apasă mi-e călău
şi nu ştiu cum
deja mi-e dor de tine
tu cum îți petreci primăvara de azi
miresme de flori cumva te-nconjoară
și sori ți se-nchină iubito pe seară
în tot anotimpul de azi
acolo unde ești e foc
născut din clipele martire
arzând de-atâta dăruire
acolo unde ești e foc
în liniștea mea tulburătoare
lipsește vocea ta
o ancoră de vis
tresar nocturn și zbat în disperare
că nu mai e nimic din tot ce mi-ai promis
sărută-mă așa cum țărmul sărută marea
cu scoici și firicele de nisip
sărută-mă să-ți simt pe buze sarea
și veșnicia ce-o păstrezi pe chip
iubito haide să fugim în munți
să construim cu pași potecă nouă
să ne găsească dragostea cărunți
cu pașii grei îmbrățișați de rouă
hai să plantăm semințe de alun
să facem din planeta asta glastră
să zică lumea că suntem nebuni
nebuni sunt ei că nu știu lumea noastră
au ieșit ghioceii pe strada mea
‘plecați cu floarea ca-ntr-o rugăciune
s-au dezmorțit de stratul gros de nea
să nu-i admiri ar fi o infracțiune