lipsești

în liniștea mea tulburătoare
lipsește vocea ta
o ancoră de vis
tresar nocturn și zbat în disperare
că nu mai e nimic din tot ce mi-ai promis

lipsește umbra ta legată de a mea
jucând pe-asfaltul rece siluete
în teatrul ăsta-n care dragostea
ne metamorfozează în marionete

lipsește și privirea ta de hoață
în care mă găseam de-atâtea ori captiv
cu pleoapa fluturândă mă chemai la viață
și erai tot
și cale
și motiv

lipsește trupul tău sub pătura de cer
căldura ta în juru-mi nu mai este
mai rătăcesc puțin prin univers și sper
că o să fim din nou eroi într-o poveste

în haosul meu te caut și nu ești
lipsești
iubita mea
lipsești